O carte despre care am auzit foarte multe este „Fiica ceasornicarului” de Kate Morton. Atât de multe încât până la urmă am citit-o, iar ce am simțit apoi cu greu poate fi descris în câteva rânduri.
Părerile sunt împărție și subiective, la fel este și aceasta. Dacă și voi ați citit acest bestseller vă invităm în comentarii să ne spuneți ce impresie v-a lăsat!
Așadar, am început cu mult elan acest roman care a devenit faimos chiar la puțin timp după lansare, mai ales datorită autoarei sale celebre, Kate Morton, care a vândut peste 11 milioane de volume în 42 de țări.
Autoarea, originară din Australia, a studiat mult epoca victoriană și are o fascinație pentru casele vechi din Marea Britanie, motiv pentru care mare parte din acțiune se petrece în acele timpuri, iar personajul principal este, de fapt, o casă învăluită în mister.
Cititul este de obicei o activitate relaxantă, dar „Fiica Ceasornicarului” de Kate Morton te ține în priză și, uneori, parcă e prea mult, mai ales dacă ești foarte obosit. Sare de la un spațiu temporal la altul, apar foarte multe personaje care toate au legătură între ele, dar în final au sens aceste legături, de aceea trebuie să fii foarte atent când citești.
ACȚIUNEA PE SCURT
Elodie, care are probleme în viața personală cu viitorul soț, lucrează ca arhivistă în vremurile noastre și descoperă o geantă din 1862 care conține niște schițe, o scrisoare și o fotografie cu o femeie misterioasă. Femeia fusese amanta unui pictor celebru al vremii, Edward Radcliffe, și a dispărut fără urmă într-o noapte din vara lui 1862 când a avut loc o crimă la Birchwood Manor unde se aflau mai mulți pictori cu muzele lor. Elodie simte o atracție inexplicabilă pentru acest caz.
În noaptea aceea logodnica oficială a lui Edward a fost împușcată, iar Radcliffe Blue, un diamant albastru foarte valoros al familiei sale, a fost furat. De aici încep căutările, investigațiile pentru a află cine este acea femeie și de ce se simte atâta de apropiată de ea Elodie.
La un moment dat acțiunea este povestită la persoană I, iar când realizezi cine vorbește de fapt te ia puțin cu fiori. Avem parte și de suspans și de puțin horror și thriller.
Întâmplările sunt multe, complexe și interconectate chiar și la o distanță de 150 de ani. Iar finalul merită tot „efortul” de a citi această carte destul de greoaie. Mai multe spoilere nu vă dăm! 🙂
CONCLUZIE
O lectură fascinantă, în urma căreia intri cu totul în acele timpuri demult apuse, înveți despre epoca victoriană, pictori și viața lor boemă, și abia când te apropi de sfârșit începi să pui puzzle-ul cap la cap.
„Fiica ceasornicarului” necesită atenție sporită din partea cititorului nu doar din cauza numeroaselor personaje, locuri și timpuri, ci și pentru că Kate Morton deseori sugerează lucruri și nu le spune direct, deși este vorba de întâmplări cheie în acțiune.
Povestea este ca un labirint din care parcă nu mai ieși, iar la final vezi că de fapt ieșirea era chiar acolo, în fața ta…
