Am promis că revin cu un articol separat privind excursia la piramide, deoarece a fost o experiență de care îmi voi aminti toată viața. Dacă aici am vorbit despre prima întâlnire cu Egiptul și despre cum a fost pentru noi, acum a venit rândul să vorbesc despre punctul culminant al vacanței.
Nu există om care să nu fi auzit sau să nu fi văzut o fotografie sau un documentar cu faimoasele piramide din Egipt. Eu mi-am dorit de foarte mulți ani să le văd, nu știam când și dacă se va întâmpla, dar iată că anul acesta a fost momentul propice. Egiptul a fost în topul preferințelor pentru vacanțe, iar cu această ocazie am mers și noi și mă bucur enorm că am făcut-o.
Istoria piramidelor, pe scurt
Există sute de piramide pe Terra, însă cele din Giza și cele mayașe sunt cele mai cunoscute. Înconjurate de mister și de numeroase legende, cele trei mari piramide se înalță și acum asupra capitalei egiptene, la aproape 4.500 de ani de când au fost construite. Vă puteți imagina asta? Aceste imense locuri de veci au peste patru milenii și încă stau în picioare! Este fascinant.
Vă spun câteva curiozități istorice și pe care le-am aflat la fața locului, care mi s-au părut interesante.
În primul rând, piramidele nu se află în mijlocul deșertului și nici în Cairo, ci la marginea orașului Giza, care se învecinează cu Cairo. Acestea au fost construite în timpul Dinastiei a IV-a (c. 2575 î.Hr. – 2465 î. Hr.).
Cea mai mare piramidă îi aparține lui Khufu (Cheops în greacă) și avea 147 de metri înălțime, cea mijlocie, a lui Khafre (Chephren în greacă) fiul lui Khufu, avea 143 de metri când a fost construită, iar cea mică a fost construită pentru Menkaure (Mykerinus în greacă) și avea 66 de metri. Lângă acestea se află trei piramide mici, în trepte, care aparțin reginelor. Dintre toate acestea, doar piramida lui Khufu, „The Great Pyramid” se află pe lista celor Șapte Minuni ale Lumii Antice.
Celei trei piramide au fost acoperite cu un strat alb de calcar, iar în vârf aveau aur. Acesta a fost furat la scurt timp după construirea lor, iar cu timpul, și stratul de calcar. O mică mostră din felul în care arătau ne prezintă piramida lui Khafre, pe vârful căreia se mai vede textura netedă, pe o mică porțiune.
Sfinxul, care se află tot pe platoul din Giza, este una din cele mai impozante statui construite vreodată, are 73 de metri lungime și 20 înălțime. Ea veghează asupra piramidei lui Khafre și se spune că îi simbolizează puterea. Sfinxul este o creatură mitică cu cap de bărbat și corp de leu, a fost construit dintr-o singură bucată de calcar pe timpul domniei lui Khafre. De asemenea, Sfinxul a fost vopsit în culori puternice, din care însă, din păcate, nu a mai rămas nimic. Statuia nu mai are nas, existând o sumedenie de teorii cu privire la acest fapt. De la zvonul conform căruia trupele lui Napoleon au tras în el, până la teoria potrivit căreia a fost distrus în urma unui protest din secolul al XV-lea.
Bucăți din coroana și barba Sfinxului se află în prezent la Londra, în incinta British Museum.
Drumul spre Cairo
Noi am fost cazați în Hurghada, iar de acolo până la Cairo sunt aproximativ 450 de kilometri. Deoarece am știut clar că nu putem merge în Egipt fără să vedem piramidele, am spus că facem acest drum fie ce-o fi.
Există, după cum spuneam și în primul articol, numeroase firme care organizează astfel de excursii, poți merge cu grupul, individual, cu avionul (cel mai scump), sau dacă ești mai curajos, cu Go Bus, care este compania lor locală de autobuze (cel mai ieftin).
Noi am luat în calcul mai mulți factori când am decis cum vom merge la Cairo, dar aici fiecare știe ce, cum și cât suportă. În toiul verii pentru copii nu recomand acest drum, mai ales cu autocarul. Ieși din aer condiționat la peste 50 de grade, ceea ce poate fi greu de suportat, mai ales pentru cine este mai sensibil.
Evident, pentru noi în primul rând a contat acest aspect. Fiind deja 43 de grade în Hurghada (în mai), știam că în Cairo va fi și mai rău, neavând ieșire la mare. Programul majorității excursiilor nu era convenabil pentru noi deoarece se vizita întâi Muzeul de Egiptologie, apoi era masa de prânz, iar abia după aceea (pe la ora 13:00 aproximativ) se mergea la piramide și era și pe fugă, ceea ce pentru mine pur și simplu nu era ok. Dacă tot fac acest drum dus-întors de aproape 1.000 de kilometri, măcar să nu „sufăr” și de căldură la orele prânzului și de aglomerație. Astfel că am căutat variante și am decis că cel mai convenabil este un tur privat, am plecat la 2:00 din Hurghada, la 8:30 aproximativ eram în Cairo, iar la 9 și un pic eram deja pe platoul de la Giza. Am verificat prognoza pe următoarele zile, am ales o zi cu o maximă de 33 de grade în Cairo, iar dimineața la 9:00 la piramide am prins 25 de grade ceea ce a fost super bine. Ne-am făcut programul aproape cum am vrut noi, am oprit când am avut nevoie, șoferii au fost ok, iar în mare a fost o experiență foarte bună și mă bucur mult că am ales să mergem așa.
Pe drum se fac opriri la benzinării, unele sunt ok, moderne, altele nu prea, dar te descurci. Aici ai parte de „distracția” cu prețurile neafișate și cu țepe uriașe aplicate turiștilor care, cred ei, sunt pe altă planetă și habar n-au de prețuri. Nu mai repet povestea, asta este, așa sunt ei, nu am lăsat să ne afecteze prea mult. De asemenea, se fac opriri destul de des la check point-uri ale poliției și armatei. Se verifică cine este în mașină, noi am avut pașapoartele în original la noi. Totul a fost în regulă. Autostrăzile sunt foarte largi și în stare foarte bună, au câte cinci benzi pe sens și rar vezi vreo mașină. Majoritatea sunt cu turiși.
Pe drum am avut gustarea de la hotel, apă cât am dorit și deșert cât cuprinde!
Nebunia din capitala egipteană
Am văzut multe filmări din capitala Egiptului, dar când ești acolo și vezi cu ochii tăi este cu totul altceva. Este o altă lume.
Mă gândeam că voi fi puțin panicată în traficul acela, dar culmea, deși nu există semne de circulație, nu sunt trasate benzi, iar pe drum vezi de la autocare, la mașini mici, microbuze, tuk-tuk-uri, cămile și pietoni, acest aparent dezastru este de fapt un fel de organism viu care funcționează, un haos organizat. Ei claxonează și se bagă, atât. Într-adevăr, majoritatea mașinilor erau lovite, dar mă bucur că atât cât am traversat orașul nu am pățit nimic.
Cairo este dezolant, mai ales la periferie. Unele cartiere arată ca după bombardament deoarece clădirile nu au acoperiș. Mulți oameni trăiesc în condiții greu de imaginat. Vezi mizerie, gunoi aruncat pe stradă, oameni desculți.
Dar Cairo nu e doar atât, are și zone frumoase, mai ales pe malul Nilului, unde există o zonă mare pietonală și parc, cu palmieri, multe plante exotice și verdeață, cu tineri, cu copii. Am văzut magazine moderne, clădiri noi, se construiește enorm de mult, mai ales în New Cairo, care este practic un oraș nou, modern, chiar luxos. În Egipt prăpastia dintre oamenii săraci și cei bogați este foarte, foarte mare.
Mi-a plăcut să văd acest oraș, care câteodată te duce cu gândul la India, dar apoi vezi mici oaze frumoase sau câte o clădire impozantă. Este o experiență.
Cairo are peste 20 de milioane de locuitori, iar Giza, orașul învecinat care găzduiește piramidele, peste 8 milioane. Deci vă puteți imagina cam ce aglomerație este acolo.
Sfinxul și Piramidele, un vis împlinit
Un alt factor de care am ținut cont când am ales turul privat a fost aglomerația. La orele prânzului veneau foarte multe autocare, inclusiv cu turiști egipteni, iar dacă voiai să te plimbi liniștit sigur nu aveai ocazia.
Ne-am informat enorm și cu privire la riscuri, țepe și la ce să avem grijă acolo. Deși în fotografii piramidele arată ca un vis frumos, în realitate sunt înconjurate de vânzători extrem de agresivi. TOȚI cunoscuții sau youtuberii pe care îi urmărim după ce au fost acolo au spus același lucru, și anume faptul că i-au înnebunit de cap vânzătorii și cămilarii. Sunt atât de agresivi încât îți iau telefonul din mână să îți facă poze, iar apoi cer bani să ți-l dea înapoi. Unii îți pun o eșarfă de beduin în cap și cer bani, iar dacă o arunci pe jos riști scandal. Alții se dau drept angajați ai sitului și îți cer biletul la control, apoi, evident, îți cer bani să ți-l returneze. Dacă vrei poze și plimbare cu cămila, acolo este altă distracție. Prețul stabilit inițial nu este cel de la finalul turei și nu te dă jos de pe cămilă până nu plătești, ghizi locali de la intrare cu care stabilești un preț apoi la final fac la fel, etc. Bun, știind toate acestea, efectiv imi era groază de cum va fi. De aceea am mers cât mai devreme, pentru a putea face câteva poze liniștiți.
Am avut un noroc uluitor, nici acum nu pot să cred și sunt extrem de recunoscătoare pentru faptul că nu am avut nici cea mai mică problemă pe platoul de la Giza și era atât de puțină lume încât am simțit că avem totul pentru noi. Datorită ghidului nostru, care era un localnic din Cairo, vânzătorii ne-au lăsat în pace. Ba chiar am cumpărat trei piramide micuțe de la un domn drăguț, care ne-a dat și un scarabeu aducător de noroc, cadou, și am admirat cămilele care se plimbau pe lângă noi. Contează cu cine mergi și sincer cred că ești mai ferit dimineața când nu e multă lume și dacă ești cu un ghid. Dacă eram doar noi doi singuri sunt absolut convinsă că experiența era una total diferită.
Am intrat pe lângă Marea Piramidă a lui Khufu după ce am plătit un bilet în valoare de 200 EGP (aprox. 50 lei)/pers și dupa ce ni s-au scanat ghiozdanele. Să vezi piramidele cu ochii tăi nu poate fi descris în cuvinte. Vezi fiecare bolovan în parte și te întrebi cum au putut să le construiască?! Ultimele date arată că blocurile de piatră ar fi fost duse pe Nil, care în acele vremuri ar fi avut albia aproape de sit. Adevărul 100% cine știe când și dacă se va afla.
Am făcut poze aici, lângă piramida lui Khafre, la o panoramă și lângă Sfinx. Pentru mine Sfinxul a fost cel mai wow, nu am o explicație logică pentru asta, doar că mi-am dorit enorm să-l văd și mi s-a părut superb.
Nu am intrat în piramida lui Khufu, care era deschisă, deoarece locul este atât de mic și de claustrofobic încât nu am vrut să repet experiența din Vatican, când urcam spre cupola Basilicii San Pietro și efectiv mi s-a făcut rău de cât de strâmt era culoarul și a trebuit să mă întorc. Aici, nu doar că e strâmt, e și sufocant și trebuie să mergi aplecat până jos. Eu am zis clar că nu vreau să intru și nu îmi pare rău.
Ce regret tare însă este că nu am ajuns la panorama cu toate cele șase piramide aliniate, doar la cea din fotografia de mai sus, și că nu am mers mai aproape de Sfinx. Ghidul ne-a grăbit puțin deoarece trebuia să ajungem și la muzeu și să mâncăm, pentru că ne aștepta un drum de încă 6 ore spre Hurghada.
Am promis acolo, la fața locului, că ne vom întoarce. Data viitoare ne vom caza în Cairo și vom explora platoul de la Giza pe îndelete, iar apoi vom merge și la Luxor. Oricum, mă bucur enorm că am avut ocazia să văd o minune a lumii antice.
După prânzul cu vedere la piramide, am ajuns și la Muzeul de Egiptologie, înapoi în Cairo, (tot 200 EGP/ pers am plătit) care găzduiește artefacte de o valoare inestimabilă, multe dintre ele fiind aduse de pe Valea Regilor și din Luxor. Din păcate, o mare parte dintre ele au fost mutate la noul muzeu, care se află în Giza și care se va deschide, teoretic, în octombrie 2021. Astfel că muzeul vechi este puțin dezolant.
Chiar și așa, ne-au impresionat statuile cu ochii lor atât de bine făcuți încât păreau vii și faimoasa mască a lui Tutankhamun, realizată din peste 10 kilograme de aur. De asemenea, am văzut și sarcofagul său, confecționat din peste 120 de kilograme de aur. În sala specială dedicată tânărului faraon nu este permisă fotografierea.
Aceste excursii includ de obicei și câte o vizită sau două la diverse fabrici și magazine, n-am scăpat nici noi, dar experiența a fost ok. Am văzut un magazin unde se făceau uleiuri esențiale și parfumuri, mi-a plăcut unul atât de mult, Nefertiti, încât l-am cumpărat, cu toate că știam că prețul, chiar și negociat, este „special” pentru noi.
Concluzie
Mergeți să vedeți piramidele! După cum am spus, pentru noi nu ar fi existat o vacanță în Egipt fără să le vedem, dar știu că drumul este foarte lung, iar în combinație cu căldura de afară nu este chiar cea mai plăcută experiență.
Din acest motiv, interesați-vă cu privire la ce variante aveți, ce costuri implică (prețurile diferă de la o agenție la alta, se mai poate negocia) și ce doriți să vedeți neapărat.
În general ghizii vă apără de insistențele vânzătorilor, dar dacă e un ghid la 30 de persoane nu știu cum este. Dacă nu vă deranjează, este perfect în regulă.
Cele mai bune luni pentru vizitat istoria Egiptului sunt cele de iarnă, toamnă târzie și poate martie, aprilie. Vara nu recomand, dar fiecare știe cum rezistă la drum lung și la căldură.
Nouă ne-a plăcut enorm experiența, nu ni s-a părut groaznic nici măcar drumul, tocmai de aceea vrem să mai mergem. Egiptul ne-a cucerit, așa cum este el, cu bune, cu rele 🙂 .
