Făceam astăzi un calcul și am avut un mic șoc când am realizat că am început clasa I în urmă cu 24 de ani… Un pic peste două decenii, wow, când au trecut?!
De atunci nu cred că este an în care să nu mă apuce nostalgia când văd fotografii și știri de la deschiderea anului școlar. Mie chiar mi-a plăcut să merg la școală, am iubit școala la care am învățat, de aceea nici nu am schimbat-o din clasa I până în a XII-a, iar despărțirea a fost grea de tot. De colegi, dintre care o parte sunt prietenii mei apropiați și acum, de profesori, de clasă și de clădirea în sine în care ne-am petrecut o parte foarte importantă din viață.
Am ajuns să vorbesc și eu cu „pe vremea mea”, trecând de 30, și nu pot să nu observ cât de mult s-au schimbat lucrurile, dacă în bine sau în rău, nu sunt eu în măsură să judec.
Trăim într-o continuă evoluție, timpul și timpurile nu stau în loc, la fel cum școala pentru noi a fost diferită față de cum este acum, așa a fost și pentru părinții, bunicii și străbunicii noștri. Fiecare generație cu obiceiurile ei.
Școala de ieri
Revenind la anii ’90 când pășeam timid în clasa I, într-o mare de necunoscut, rețin că, la fel ca și acum, eram cu toții îmbrăcați frumos, cu un buchet de flori pentru doamna învățătoare, eram emoționați, poate unii speriați de ce va fi, cum va fi, dar și nerăbdători pentru această nouă etapă.
Aveam ghiozdane mai mari ca noi, în care ne-am pus din prima zi Abecedarul, Manualul de Matematică și cel de Religie, din câte îmi amintesc, care au fost primele manuale primite în clasa I. Deși știam foarte puțin să citesc de la grădiniță (am fost de când mă știu o „filoloagă”) știu că mi-au plăcut acele manuale din prima, erau drăguțe și pline cu desene pentru copii. Acest lucru nu-l pot spune și despre caiete însă, care nu erau deloc drăguțe, ci mai degrabă seci și banale, abia prin gimnaziu au început să apară cele cu personaje din desene animate sau filme. Acum există o varietate atât de mare încât te ia durerea de cap ca părinte până reușești să alegi toate rechizitele.
Apoi am descifrat tainele alfabetului în detaliu, cu ajutorul caietelor speciale de caligrafie și citire, bazele matematicii, la care am folosit bețișoare și un abac, am desenat, am învățat cântecele, poezii, iar fiecare zi era precum o nouă descoperire.
Am purtat uniformă în clasele primare, apoi nu a mai fost obligatoriu, dar acum am văzut că unele școli au impus-o și la gimnaziu și liceu. Noi ne-am bucurat că nu a mai trebuit să o purtăm, dar înțeleg și motivele pentru care ar putea avea avantaje.
Școala acum
Am prins și noi ca elevi perioade în care au fost epidemii de gripă, greve, etc. când s-au închis școlile timp de câteva săptămâni, dar nu mai mult. Ceea ce se întâmplă acum, este, bineînțeles, ceva mult mai grav, care din păcate îi afectează foarte rău pe elevi, dar și pe părinți și pe profesori.
Prima zi de școală din 2021 este una marcată și de bucurie, dar și de multă tristețe și nesiguranță. Copii mici cu masca pe față, părinți care n-au avut voie să participe la festivitate, restricții peste restricții, la care se adaugă faptul că nu se știe dacă/ când se va reveni la școala online, un sistem pe care marea majoritate a părinților nu îl agreează. Inclusiv elevii, oricât de mult le-ar plăcea să stea pe net din confortul casei, tot au suferit că nu s-au văzut cu colegii, ba mai grav, mulți au pierdut din materie, ceea ce va fi greu de recuperat.
Prima zi de școală din 2021 nu are nici o legătură aproape cu ceea ce a trăit generația mea, poate doar prin aceleași discursuri de la început de an susținute de directori, primar etc., care chiar este un aspect care ar fi putut evolua.
De asemenea, dacă atunci era perfect normal să duci un buchet de flori, acum există numeroase dezbateri, păreri pro și contra, discuții pe grupul de Whatsapp al părinților, unii vor să ducă, alții consideră că nu e normal, că e ca un cadou sau mai rău… un gest frumos, banal, a ajuns să fie despicat în șapte, când chiar există probleme mai mari de rezolvat. La fel și eternele discuții despre ora de religie sau de sport, plus deciziile care se tot schimbă aproape an de an, de la „nivel înalt”.
Și generația ’90 se lăuda la școală cu ce păpușică sau mașinuță a mai primit, iar generația nouă schimbă impresii despre aplicații pe cele mai șmechere smartphone-uri. Asta este, lumea e tot mai tehnologizată, copiii se nasc cu tableta în brațe, ține de noi să impunem limite sănătoase cât mai repede posibil. Nu îi putem feri total de ecrane, mai ales că se cer și la școală, dar să nu uite și de copilărie. De jocuri (reale, nu virtuale), de cărți de colorat, de cărți cu povești, de „sculpturi” din plastilină, de cuburi pentru construit și multe altele, avem de unde alege, gama fiind mult mai variată acum, față de ce a fost acum un sfert de veac.
Așadar, da, trăim alte vremuri, ciudate, schimbătoare, dar să zâmbim că totuși, după un an greu, elevii au avut parte de prima zi de școală fizic, așa cum a fost ea. Sperăm la mai bine, cât mai curând.
