Una din cele mai importante etape din viața unei femei este cea în care urmează să devină mamă. Pentru fiecare acest drum este diferit, fiecare îl trăiește și îl simte diferit, dar cu siguranță este una din cele mai emoționante, fericite, dar și grele perioade, din mai multe puncte de vedere.
De la momentul în care începi să simți că ești pregătită, până la aflarea veștii și tot ce urmează după, totul este foarte copleșitor, deoarece știi că viața ta nu va mai fi la fel, niciodată.
Când dorința devine tot mai puternică…
Se spune că instinctul matern este ceva cu care ne naștem și care se declanșează atunci când trebuie. Acest lucru consider că nu este valabil pentru toată lumea. Există femei care nu vor deloc copii și nici nu regretă vreodată această decizie, sau care nu vor, iar apoi se răzgândesc după 35 de ani sau mai târziu, la fel cum există femei care de când erau fetițe se visau mame. De asemenea, sunt și cele mai triste situații, în care își doresc și nu pot, tocmai de aceea este o greșeală grosolană să întrebi, sau mai rău, să iei la rost pe cineva cu „Dar de ce nu faci și tu un copil? Îți trece vremea!”. Niciodată nu se întreabă așa ceva, motivele pot fi de la nesiguranță în cuplu, un divorț iminent, probleme financiare, până la sarcini pierdute și alte probleme medicale. Din păcate curiozitatea românească și pasiunea pentru bârfă îi duce pe mulți la astfel de interogatorii, care însă pot deschide răni adânci.
Trăim în anul 2021, nu trebuie să ne încadrăm în norme învechite, nu facem copii „că trebuie”, ci când simțim că suntem pregătite și dacă ne dorim cu adevărat acest lucru. Decizia de a avea o ființă care va depinde total de tine nu se ia de pe o zi de alta, nici la presiunea familiei, și mai ales, la presiunea „societății”. Ce zice lumea nu are nici o relevanță în acest caz pentru că nu „lumea” îl va crește și educa, ci tu.
Când ești în echilibru cu tine, dar simți că lipsește ceva totuși, când plânsul unui bebeluș în parc nu te mai enervează, ci ți-e milă de el, când empatizezi cu părinții obosiți și stresați, când imaginea unui viitor fără un copilaș îți pare goală și tristă, s-ar putea să fii pregătită. Când chiar îți dorești un copil, știi, pur și simplu.
Totuși una e să știi, alta e să îți faci curaj pentru a te arunca în necunoscut. Practic, 100% pregătită nu vei fi niciodată, și asta pe bună dreptate, dar îți vei învinge temerile, dacă chiar îți dorești să devii mamă.
De la două liniuțe la burtică
Pentru clipa în care îți apar două liniuțe pe testul de sarcină, oricât crezi că ești de pregătită, nu ești de fapt. Nimic, dar nimic nu se compară cu combinația de senzații care te inundă. De la șoc, la bucurie, extaz, panică, griji, lacrimi incontrolabile, genunchi care te lasă și până la o stare de semi leșin, toate deodată. Este cea mai mare veste pe care o vei primi vreodată și cea mai copleșitoare, mai ales dacă ți-ai dorit extrem de mult să vezi cele două liniuțe roz.
Realizezi că viața ta se va schimba total, că cele 9 luni te vor transforma fizic, psihic, emoțional. Este o călătorie destul de lungă cu un final necunoscut pentru tine. O călătorie la finalul căreia nu vei mai fi doar tu, femeie, iubită, soție, ci mamă.
Îți trec prin cap un milion de gânduri, ai mereu zeci de tab-uri deschise în minte, te întrebi cum va decurge sarcina și ce fel de mamă vei fi.
Sarcina în sine este o experiență foarte diferită pentru fiecare, dar există acele simptome clasice care se vor manifesta la majoritatea. Dacă la început totul este bucurie, pe la 5-6 săptămâni pot apărea neplăcerile. Iar unele sunt atât de nasoale încât te întrebi cum vei rezista până în trimestrul doi, când, teoretic, apare curcubeul după furtună.
Hormonii își fac de cap, e și normal, creezi un om, iar asta te poate pune la pământ. Grețurile matinale, oboseala, nervii, anxietatea, depresia prenatală (există!), griji peste griji, analize, ecografii, alte analize, stresul până la aflarea rezultatelor, toate fac parte din primul trimestru și poți avea senzația că pierzi controlul.
În primul rând, grețurile matinale nu sunt grețuri matinale, ci grețuri 24/7, pentru cele mai puțin norocoase. Te pot apuca oriunde, oricând, fără avertisment, iar asta te va obosi foarte tare și te va afecta psihic o vreme. Se poate să nu suporți absolut niciun miros, până și gustul apei să te facă să verși, iar mâncatul va deveni o corvoadă. De aceea multe femei slăbesc în primul trimestru, dar din fericire bebe nu este afectat de acest lucru. Ce e important însă este să iei vitamine și acid folic, dar pentru orice informație de acest fel trebuie vorbit cu medicul (nu google, nu grupuri de mămici, nu vecini).
Apropo de mâncat, vei avea și o listă luuuuungă cu alimente de evitat, unele interzise complet, deoarece pot pune în pericol viitorul bebeluș. Carne gătită insuficient sau crudă, brânzeturi nepasteurizate, ou fiert moale sau sosuri cu ou crud, fructe și legume nespălate, etc. sunt intezise. Nu mai vorbim despre alcool sau fumat, că aici e clar. De asemenea, trebuie verificat cu medicul ce medicamente ai voie să iei și în ce perioade ale sarcinii, pentru a nu exista nici un risc pentru copilaș. Dieta în general trebuie să fie una sănătoasă, NU mâncăm pentru doi, deoarece un surplus prea mare de kg este problematic atât pentru viitoarea mămică cât și pentru bebe. La fel și dacă nu mâncăm suficient, sau mai rău, ne apucăm de diete în sarcină, nici una din extreme nu este ok.
După ce te obișnuiești cu noul stil de viață, treptat, cu analizele periodice, cu ecografiile, vei vedea ce bucurie este să auzi pentru prima data inimioara copilului tău, care se aude deja de la 7 săptămâni, deși el este micuț, micuț de tot, o bulinuță! Apoi aflarea sexului, care acum este posibilă foarte devreme, de la aproximativ 12 săptămâni. Asta cred că e unul din cele mai importante momente, deoarece cu toții avem o anumită preferință, însă viața e cum vrea ea, nu cum vrei tu neapărat. Dar orice mic suflețel e un motiv de bucurie și cel mai important este să fie sănătos, asta să nu uiți în cazul în care primești o veste pe care nu o visai.
După ce știi sexul bebelușului parcă te simți mai apropiată de el, începi să te gândești la nume, la cum va arăta, la cum îi vei decora camera și pătuțul, la prima zi de școală… Apoi urmează primii fluturași în burtă, care nu știi exact ce sunt, iar dupa 16 săptămâni, pe la 20 aproximativ, simți clar puiuțul tău care semnalizează cu câtă forță poate el că e acolo.
Fluturașii se transformă în mici șuturi și pumni, vei vedea prin piele și prin haine cum se agită micuțul tău acolo, cum crește și cum are tot mai multă putere. Senzația aceasta este unică, incomparabilă cu orice și este o legătură pe care nu o vei mai simți cu nimeni.
După ce trec grețurile, nu fix de cum începe trimestrul doi, potrivit teoriei, ci mai degrabă prin luna a cincea (sorry de vestea proastă!), nu te mai simți epuizată, ba chiar ai multă energie, burta încă nu este prea mare și practic traversezi ceea ce se numește „luna de miere a sarcinii”. Părul și tenul strălucesc, te simți bine, a trecut perioada critică, poți începe să te bucuri cu adevărat de sarcină.
Apoi vine trimestrul trei… Pentru unele femei este totul ok, pot trece cu relativă ușurință și de ultima perioadă, iar pentru altele parcă s-a întors primul. Burtica e tot mai mare, pot apărea dureri de care habar nu aveai că există, precum cea de ligament rotund, care doare îngrozitor de tare la orice mișcare, în zona abdomenului inferior și inghinală, apar primele contracții false, numite Braxton Hicks, care se simt destul de ciudat, frica de naștere prematură, refluxul gastro-esofagian sau acidul, care este extrem de inconfortabil, chiar dureros, insomniile, griji peste griji, frica de naștere naturală, frica de cezariană, un milion de întrebări, din nou, despre cum va fi, etc. De asemenea, simți că abia mai ai loc în abdomen, nu prea poți mânca, deși unele femei au pofte foarte puternice, în general este greu să mănânci mult că pur și simplu nu e loc și ți se poate face rău. Uterul se tot mărește și apasă pe toate organele, iar lucrurile devin destul de inconfortabile (bonus, mers la baie de nenumărate ori pe zi…și pe noapte).
Ce e totuși foarte frumos în această perioadă este că la ecografii poți vedea destul de clar chipul copilașului tău. Păstrează pozele de la consultații, fă ședințe foto cu burtica, încearcă să te miști atât cât poți și cât îți este permis de medic, colecționează amintiri, chiar dacă ai dureri, chiar dacă ai dormi toată ziua, chiar dacă ești într-o dispoziție proastă. Poate este singurul copil pe care îl vei avea, este păcat să nu te bucuri de aceste amintiri, pe care într-o zi le va vedea și el.
Despre naștere și prima întâlnire cu bebe vorbim când vine momentul, ceea ce știu este că în acea clipă se naște un copil și renaști și tu, sub o nouă formă, cea de mămică.
De la primul gând că îți dorești un copilaș și până când îi auzi bătăile inimii și îl simți mișcându-se în burtica ta, totul este un roller coaster de emoții, stări, senzații fizice ciudate, dar și de bucurii și entuziasm pentru această nouă etapă din viață. Ușor nu este și nu va fi, dar de meritat merită cu siguranță :).
