Aceasta este prima carte pe care am reușit să o termin de citit de când am născut. Dacă de obicei îmi lua cam o săptămână, acum mi-a luat o lună, dar a fost exact genul de poveste de care aveam nevoie pentru a mă relaxa și chiar motiva.
Tot spun că într-o viață anterioară am fost pariziancă, altfel nu-mi pot explica pasiunea pentru acest oraș, pe care visam să îl vizitez din copilărie, dar am reușit abia la 28 de ani. Chiar dacă experiența nu a fost chiar un vis boem și frumos, tot m-aș întoarce de 100 de ori la Paris. Revenind la cărți, am observat că trag mult spre poveștile care au în centrul lor acest oraș, fie că sunt ficțiune istorică, biografii, despre modă sau, cum este și „Săruturi și croissants” de Anne – Sophie Jouhanneau, beletristică ușoară, romantică.
M-a atras, pe lângă orașul unde se petrece acțiunea, și coperta cărții, care mi se pare că este perfectă pentru primăvară.
Anunț de la început că cine nu are răbdare pentru povești siropoase care se petrec într-un Paris idilic (și nu cum este el în realitate, cu minusurile de rigoare) cu multe clișee și cu (aproape) happy end, nu are rost să se apuce de această lectură. Cine vrea să se relaxeze cu o poveste frumoasă, despre balet, care chiar dacă se citește ușor, are un mesaj profund, atunci vă recomand să vă delectați cu „Săruturi și croissants”. Aici se împletesc visele, iubirea, balerinele, operele de artă și străzile pitorești din Paris.
Câteva scurte recenzii:
„Dacă doriți o escapadă pariziană, citiți această carte delicioasă ca o bomboană!” – PopSugar
„Fermecătoare și romantică!” – San Francisco Book Review
Acțiunea pe scurt
Cartea o are în centrul ei pe tânăra Mia Jenrow, o americancă de 17 ani care de când se știe visa să devină o mare balerină. În timp ce alți copii se jucau pe afară, ea exersa ore întregi pentru a deveni tot mai bună. Scopul ei suprem era să fie acceptată la celebrul American Ballet Theatre (ABT) din New York.
Ea a obținut o bursă pentru a urma cursurile de vară ale unei școli importante de balet din Paris, urmând ca la final să joace în spectacolul „Lacul Lebedelor”. Miza era uriașă, deoarece în sală de vor afla directorii celor mai importante școli de balet din lume, printre care și de la ABT.
Mia descoperă Parisul împreună cu noile sale prietene, dar și cu rivala ei, Audrey, cu care era în competiție încă din America. Viața lor se învârte în jurul repetițiilor extenuante alături de Monsieur Dabrowski, profesorul extrem de exigent care cerea de la ele nimic mai puțin decât perfecțiunea. Mia își demonstrează talentul și determinarea, obținând unul dintre rolurile principale în spectacol.
Vara ei la Paris nu înseamnă doar repetiții însă, ci, bineînțeles, și o poveste de dragoste cu năbădăi. Louis îi dă viața peste cap, îi arată locuri de vis din orașul iubirii, petrec momente demne de film împreună, dar și tragice.
Pe lângă dorința ei arzătoare de a deveni balerină la ABT, Mia era pasionată de pictorul francez Degas, care picta des balerine, iar bunica ei i-a spus că una din dansatoarele care apare într-o pictură ar fi strămoașa ei, prim balerină la Paris. Alături de Louis, Mia începe o adevărată anchetă printre opere de artă și documente pentru a afla adevărul și pentru a se convinge că povestea nu este doar o legendă. Dacă ar fi adevărat, pentru Mia acest lucru ar fi extraordinar și un motiv un plus pentru a-și urma visul.
Chiar dacă toată vara ei la Paris are ca scop final să dea tot ce are mai bun pentru a fi remarcată de directorii de la ABT, dorința ei nu se îndeplinește exact cum ar fi vrut. Mai multe spoilere nu vreau să dau 🙂 .
Concluzii
Mie personal mi-a plăcut mult această carte, chiar dacă uneori mi-am mai dat ochii peste cap la descrierile „extra-romantice” și la pasajele cu dulcegării de la întâlnirile Miei cu Louis, care, după cum spuneam, prezintă un Paris idilic, așa cum am vrea toți să fie, dar din păcate nu este. Nu e că nu îmi plac poveștile de dragoste, ci doar că aceasta a fost puțin naivă și parcă voit exagerată. Dar, mesajul principal, și anume că dacă nu ți se îndeplinește visul pentru care ai muncit toată viața exact cum vrei tu nu este deloc capăt de lume, ci, mai mult, s-ar putea să fie o binecuvântare mascată în eșec, mi-a plăcut și m-a încurajat. Uneori nu știm noi ce e cel mai bine pentru noi, ci avem nevoie să fim „deviați” de la drumul pe care îl credeam bătătorit de dinainte și să fim puși pe un alt drum, nou, care este de fapt cel potrivit.
Desigur, accentul este pus în special pe munca enormă depusă de personajul principal pentru a ajunge sus, pe determinarea ei, perseverența și caracterul puternic, de la care, spun eu, avem ce învăța.
Așadar, dacă vreți să vă „plimbați” prin Paris, printre muzee, cafenele sau într-o croazieră pe Sena și dacă doriți să descoperiți lumea fascinantă a delicatelor balerine, vă recomand cu tot dragul „Săruturi și croissants” de Anne – Sophie Jouhanneau.
