Andreea Larisa Blidariu este o frumoasă arădeancă ce a pornit la drum pe alt continent cu o singură valiză plină cu vise și a reușit să cucerească podiumuri din întreaga lume.
Viața de model și de fotomodel ni se poate părea ceva foarte ușor, ceva fascinant, în România din păcate mulți nici nu iau în serios această meserie, considerând că doar te pozezi în bikini pe instagram și vin banii, însă realitatea este mult mai dură decât atât. Larisa a trecut prin provocări uriașe pentru a-și urma visul, a avut și mult de suferit, dar într-un final, munca, perseverența, disciplina și ambiția au ajutat-o să ajungă sus, foarte sus. A defilat pentru case celebre de modă, pentru Victoria’s Secret, Prada etc., în toată lumea. Este deținătoarea titlului Miss Asia Global România, iar China este a doua ei casă.
Acum este „Profa de Modeling” și le ajută pe tinerele aspirante la o carieră în acest domeniu să-și găsească și frumusețea interioară, să se iubească pe sine și să-și cultive încrederea în forțele proprii.
C.G: Viața de fotomodel, pentru noi, cei din afară, pare ceva de basm. Ne poți spune câteva mici secrete din lumea modelingului, ce ți s-a părut cel mai greu?
L.B.: Da, viața de model pare foarte ușoară, faci numai poze, călătorești, toți merg după tine, ești o divă. Nu, din păcate, dar și prin frumusețea jobului, în spate este foarte multă muncă, este greu. Da, ai ocazia să cunoști în fiecare zi oameni noi, niciodată o ședință foto nu seamănă cu cealaltă, chiar dacă a doua zi pozam pentru același brand. Sunt locuri diferite mereu, oameni diferiți, țări, cunoști culturi noi. Viața de model NU este una ușoară, ci foarte grea, cu multe sacrificii, multe ore de muncă. Mulți ne critică din cauză că suntem slabe, dar secretul din spatele siluetei e deseori faptul că nu apucăm să mâncăm (râde). Ca idee, o zi din viața noastră începea la ora 9, pozam până la 12, apoi aveam o pauză de masă și de somn, o oră în total, iar după aveam câte 5-6-7 ore de pozat încontinuu, fără nici o altă pauză de masă, nu apucai nici telefonul să îl atingi. Dacă vrei calitate, trebuie multă muncă.
C.G.: Ce atuuri ar trebui să aibă o tânără, nu neapărat fizice, care aspiră la o astfel de carieră?
L.B.: Să fie foarte descurcăreață. Eu am ajuns în Shanghai cu un telefon Nokia cu butoane. China fiind o țară la 50 de ani lumină față de noi! Ei mi-au dat un bilețel scris în chineză cu adresa la care trebuia să merg pentru job. I-am întrebat cum ajung, ei mi-au zis, păi cu Google Maps, iar eu mă întrebam ce e Google Maps. Până la urmă mi-au dat o hartă a orașului, cu 16 linii de metrou și mi-au explicat unde trebuie să ajung. Am mai întrebat oameni și am reușit să ajung. Așa m-am descurcat trei luni după care mi-am cumpărat și eu un smartphone și am început să mă descurc singură. Deci, dacă îți dorești să fii model, și ca fată și ca băiat, pe primul loc este faptul că trebuie să fii descurcăreț, apoi organizat. Am întâlnit multe cazuri când în backstage în urma unor modele parcă a trecut războiul. Adică, lenjerie pe jos, haine, pantofi. Mă întrebam cum au plecat acasă…fără pantofi. De asemenea, trebuie să ai ambiția de a crește și de a fura meserie. Meseria de model este una care se fură. Mereu furi în casting-uri tendințele de a poza, care se schimbă anual. Eu am prins în China exact tranziția între tendința de a poza foarte fashion spre posing-ul foarte simplu. Acest lucru l-am învățat pe parcurs, nu m-a învățat nimeni. La un job mi-au dat telefonul în mână într- cameră plină cu oglinzi, îmi arătau hainele și mi-a zis fotograful „Good luck!”. Așa că mă schimbam și mă pozam în oglinzi, ideea era să se vadă că nu e o poză modificată în photoshop, ci haina chiar așa arată pe tine. Eu am trecut prin tot felul de schimbări și m-am adaptat pe parcurs. Trebuie să te adaptezi foarte ușor și să fii creativ.
C.G.: În ziua de azi, din păcate, indiferent de cum arătăm sau cine suntem, putem fi ținta bullying-ului în social media, din cauza unor standarde nerealiste, create deseori cu ajutorul filtrelor. Știu că abordezi această problemă și la școala ta de modeling, ai câteva sfaturi pentru a face față acestor situații?
L.B.: Da, încerc să abordez această problemă, mai ales că am trecut și eu prin ea și știu ce înseamnă. Încerc să le spun modelelor și mai ales, aspirantelor, care au toate atuurile să ajungă în agenții internaționale, să se accepte așa cum sunt deoarece agențiile caută diversitate în cum arătăm, nu caută copii. Agențiile nu caută să avem toate aceleași buze, pomeți, etc. să arătăm precum filtrele de pe instagram. Fiecare designer caută o muză și un model care să îl inspire, dacă arătăm toate la fel nu e ok. Pe ideea asta merg și eu, pe această bază încerc să construim, să mergem pas cu pas în lupta aceasta cu bullying-ul. Am fete care sunt ridiculizate inclusiv pentru numărul de la pantofi, că poartă nr. 41-42, dar nu poți să faci nimic! Nu poți să mergi să îți tai piciorul, așa că trebuie să se accepte așa cum sunt, le și spun „Asta e, trăiești pe picior mare!”. Unele avem sâni mari, sau deloc, iar în ceea ce privește greutatea, pe aceasta o putem cât de cât controla, putem controla cât mâncăm, dar eu nu le încurajez pe fete să țină diete, să mânănce iaurt și salată zilnic, pentru că așa îți distrugi stomacul. Degeaba ajungi la kg dorite, dacă nu ești sănătos. Trebuie să te simți bine în corpul tău. Dacă corpul este sănătos la un anumit număr de kg, chiar dacă nu se incadrează în „standarde” atunci ești bine. Eu de exemplu jonglez cu 4 kg plus minus, dar aici mă simt bine. Încerc fetelor să le explic și să găsim punctul la care ele se simt bine. Le spun că sunt frumoase, le complimentez, le fac fotografii chiar și din unghiurile pe care ele le consideră problematice și le demonstrez că arată frumos. Am avut o fată cu vitiligo, care mi-a venit în prima zi cu make up strident, cu extensii, cu gene și i-am spus din start că renunțăm la toate acestea. Iar după cursuri, inclusiv în prezent, postează poze cu ea naturală, și se accepta așa cum este. Este superbă, este și plinuță, dar a prins o încredere incredibilă în ea. Gura lumii oricum nu o astupi, dar trebuie să fii suficient de tare încât să nu lași să te afecteze. Tu știi prin ce greutăți treci. Și de mine râdeau că sunt foarte slabă, fără să știe cât am încercat să mă îngraș. Important este să fim sănătoși și să ignorăm.
C.G.: Te vedem pe catwalk la Arad Fashion Days?
L.B.: Anul acesta, la fel ca și în anii anteriori, să știi că eu am renunțat la foarte multe catwalk-uri, în favoarea fetelor. Pentru că și eu am avut 14 ani și vedeam podiumul ca pe ceva foarte special, abia așteptam să urc. Am fost pe foarte multe, de la Paris, Londra, până la Hong Kong, Shanghai, pentru mulți designeri, inclusiv pentru Victoria’s Secret în China. Nu mă mai lupt acum pentru un podium, pentru că știu cât de mult înseamnă pentru generația tânără. Mai ales acum, că lucrez ca instructor pentru ele, le instruiesc cum să facă să ajungă pe podiumuri, nu ar fi corect să le iau lor șansele. Nu vreau să le scad încrederea în ele. Mai mult mă vedeți în umbră decât pe catwalk, în backstage unde am enorm de mari emoții pentru fete, deoarece îmi las în ele câte un pic din sufletul meu.
C.G.: Europa sau Asia și de ce?
L.B.: Asia va rămâne mereu a doua mea casă, cred că în altă viață, dacă aș crede în vieți anterioare și viitoare, am trăit acolo și m-am născut acolo. Am o legătură specială cu Asia, datorită ei sunt cine sunt acum. Eu m-am rupt de România cu o valiză, la 22 de ani, și am aterizat în Asia. Acolo am lucrat, m-am pus pe picioare, am devenit independentă și am devenit cine sunt astăzi. Europa este bună din punct de vedere al business-ului, dar ca model, Asia este locul unde vei face cei mai mulți bani, clar. Acolo e o industrie foarte dezvoltată, sunt joburi în fiecare zi, se câștigă mult. În Europa este pentru faimă și familie. Voi mai sta în Europa cu siguranță, mai ales pentru școala de modeling, îmi doresc acum să stau acasă pentru că vreau să aduc cumva industria pe care eu am cunoscut-o în China și în India, și în România. Să punem accent pe modeling, pe modele, să le respectăm. La noi nu sunt văzute cu ochi buni modelele, în China este o meserie foarte respectată. Dacă mergeam oriunde cu cardul de model în China, la restaurante ți se deschidea imediat ușa, aveai și masă și tot. Ei respectă mult această meserie, deoarece orice se pozează acolo. La noi dacă ești model, ți se pun etichete. Mă lupt și acum la școală cu părinții, care spun că au adus fetele doar ca un moft, dar că nu le vor lăsa să urmeze această carieră, deoarece nu e o meserie ok. Când văd însă câte lucruri bune învață, despre postură, responsabilitate, bune maniere, să renunțe la unghii false, la gene și multe altele, că nu doar se plimbă în stânga și în dreapta în chiloți, mulți spun că dacă fetele nu mai vor, le vor trimite cu forța totuși (râde). Un model trebuie să fie cât mai natural, ca o pânză albă pe care apoi se va lucra. Avantajul meu e că le spun fetelor exact din experiența mea, din tot ce am trăit, de cât de dură este această lume, cum trăiești doar cu bani de buzunar de la agenție, de competitivitatea dintre fete. Ca o mică paranteză, am pățit să mi se pună pastile într-o cola de către o colegă, iar apoi sigur că nimeni nu a recunoscut nimic. Este o lume dură.
Dacă o iei pe un drum greșit, dacă tot ce vrei sunt party-uri, ajungi la droguri și alte lucruri, riscul să îți distrugi orice șanse la o carieră în acest domeniu sunt enorme. Multe care au luat-o pe acest drum au pierdut totul, de aceea trebuie să fii muncitoare și concentrată pe ceea ce îți dorești, să fii aptă pentru joburi. Să te distrugi e cel mai ușor.
C.G.: Ce model internațional este un exemplu pentru tine și ți-ai dori să o cunoști?
L.B.: Naomi Campbell, clar. Și Coco Rocha, cu care am avut ocazia să fac un curs online. Legat de Naomi, am avut oportunitatea să îmbrac în Hong Kong o rochie care a fost creată exact pe dimensiunile ei, chiar dacă la început nici măcar nu voiau să mă cheme la casting, deoarece nu eram suficient de înaltă. Mi-am dorit foarte mult acest lucru. Designerul respectiv avea o colecție aniversară, care s-a ținut la Ambasada Marii Britanii în Hong Kong. La casting erau doar fete peste 1.77, eu având 1.74 nu m-au chemat, dar pentru toate rochia era mult prea scurtă, peste fund și au decis să cheme și modele mai mici, iar mie mi s-a potrivit perfect! A doua zi mi-au trimis mesaj că mi-au confirmat, deși eu eram cea mai mică printre fete de 1.80 la respectiva prezentare.
C.G.: Ne bucurăm mult că ți-ai îndeplinit visul și îți dorim să o și cunoști pe Naomi! Mulțumim frumos pentru timpul tău și mult succes în continuare!
