Mi-am dorit să revin în Franța încă din momentul în care am plecat, mai exact din aprilie 2019, după 8 zile minunate, dar cu o mică peripeție, petrecute în capitală. Cu bune, cu rele, Parisul mi s-a lipit de suflet pentru totdeauna.
Visul mi s-a îndeplinit în mai 2024, când ne-am întors în Franța, am fost și la Paris, dar am vizitat în principal Normandia. Cea mai frumoasă parte a micuței noastre vacanțe a fost faptul că am mers în formulă de trei, băiețelul meu de doi ani având parte de prima experiență a unui zbor cu avionul.
Zborul și drumurile în Normandia și Paris
Am ales aceeași variantă ca în 2019, și anume zborul pe ruta Timișoara – Paris Beauvais (aeroport care este la aproximativ 85km de Paris, însă se poate ajunge destul de ușor, cu bus, taxi, transfer privat sau tren), iar de acolo am avut un drum de aproximativ două ore cu mașina spre destinația noastră, un orășel pitoresc din Normandia, Pont Audemer, la o prietenă foarte bună.
Am circulat exclusiv cu mașina, iar acest lucru a însemnat multe, multe taxe de plătit pe autostrăzi. Multe și scumpe! Autostrăzile sunt foarte bine întreținute, însă costă, ai și varianta drumurilor naționale încă acelea nu sunt cele mai grozave. De exemplu, un drum de 4 ore (total, dus – întors) ne-a costat aproximativ 200 de lei doar ca taxe, fără combustibil.
Surpriza cea mai plăcută a fost la Paris, unde ne-am așteptat la un trafic infernal și la imposibilitatea găsirii unui loc de parcare, însă zeii șoferilor au fost de partea noastră și am parcat chiar la doi pași de Trocadero, locul de unde ai parte de cea mai frumoasă priveliște asupra Turnului Eiffel, pe GRATIS, fiind a doua zi de Rusalii. Ca idee, orașul este împărțit în două zone ca preț la parcare, zona centrală are un tarif de 4 euro/ oră, iar celelalte zone 2.40 euro/ oră. Există și parcări private, însă acelea sunt și mai scumpe, în funcție de proximitatea față de obiectivele turistice.
În ceea ce privește traficul, da a fost pe alocuri aglomerat, dar în mare nu ni s-a părut cu nimic mai rău decât în București, de exemplu, ba chiar din contră. Aici contează enorm să te documentezi și să nu mergi la ore de vârf, în zile foarte aglomerate și să urmărești sărbătorile legale/ evenimentele din Franța/ Paris.
Rouen, cea mai înaltă catedrală din Franța și Biserica Sfânta Ioana d’Arc
După cum spuneam, focusul în acest city break a fost mai degrabă Normandia, aici am explorat printre altele și orașul Rouen, care din punctul meu de vedere este de neratat dacă sunteți în zonă.
Rouen este reședința departamentului Seine-Maritime și a regiunii Normandia, un oraș minunat de frumos, pe malul Senei, care găzduiește cea mai înaltă catedrală din Franța, a patra ca înălțime din Europa! Între anii 1876 – 1880 a fost cea mai înaltă clădire din lume.
Catedrala Notre Dame de Rouen are 151 metri înălțime, construcția sa în stil predominant gotic, iar mai apoi renascentist, a început în anul 1030 și a durat mai multe secole, având deschiderea abia în 1876. Este copleșitor să vezi această clădire uriașă, atât din exterior, cât și pe interior. Intrarea este gratuită, te poți plimba în voie, poți face fotografii și admira frumusețea acestui loc spectaculos.
Un alt punct de atracție în Rouen este Gros-Horloge, un ceas astronomic datat din secolul al XIV-lea. Acesta este instalat într-un arc renascentist care traversează Rue du Gros-Horloge, iar mecanismul său este unul dintre cele mai vechi din Franța, fiind realizat în 1389. Eu personal am fost cea mai entuziasmată să văd acest ceas, însă strada pe care se află este destul de îngustă și a fost arhiplină de turiști, deci nici o șansă de stat la vreo cafenea în timp ce îl admiram. Am făcut rapid câteva poze și ne-am retras pe o stradă alăturată. Aici am aflat că restaurantele în Franța servesc mâncare între 12:00 – 14:00!!!, iar dacă ai ratat acest interval riști să rămâi flămând până seara. Nu am putut să ne facem un program fix fiind cu copilul după noi, așa că deseori ne-au salvat supermarketurile și… benzinăriile. Dar am gustat puțin și din gastronomia locală, în topul meu: brânzeturile și prăjiturile!
Un obiectiv care ni s-a parut total inedit a fost Biserica Sfânta Ioana d’Arc, care are un design neobișnuit și o istorie întunecată. Este vorba despre o biserică catolică din centrul orașului Rouen, finalizată în 1979. Ea se află în centrul pieţei antice, cunoscută sub numele de Place du Vieux-Marché, locul unde Ioana d’Arc a fost arsă pe rug pentru erezie în anul 1431.
Omaha Beach, plaja încărcată de istorie din Normandia
În una din zile am dorit să vedem și această parte din Normandia, măcar una din cele cinci plaje celebre pe care au debarcat Aliații în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Franța era ocupată de nemți, Omaha, Gold, Juno, Sword și Utah. Am ales Omaha deoarece era cea mai aproape de unde eram cazați, dar și pentru muzeul memorial Omaha Beach.
Muzeul prezintă scene realizate cu ajutorul unor manechini soldați, îmbrăcați în uniforme originale și utilizând armament din acea perioadă. Este destul de mic muzeul, dar bine organizat, sunt multe tăblițe informative, fotografii, ziare, exponate din timpul războiului, arme, uniforme, dar și obiecte de uz personal, de igienă, rații de mâncare, monede și multe altele care te transpun în acele vremuri care au apus cu fix 80 de ani în urmă. D-Day Landings au avut loc în 6 iunie 1944, iar anul acesta autoritățile din zonă se pregăteau pentru festivitățile de omagiere a celor căzuți în acele lupte crâncene. Sunt multe de vizitat în zonă, inclusiv un cimitir american, monumentul de pe plajă în memoria eroilor, multe restaurante cu specific american, precum și buncăre aflate pe plajă pe malul Canalului Mânecii.
Deci, nu a fost o zi obișnuită de mers la plajă, ci o cu totul altă atmosferă, mai ales că erau în jur de 17 grade și deși era soare, eram cu geci pe noi, vremea în general în Normandia este foarte capricioasă, mai degrabă gri/ ploioasă decât însorită. Scopul a fost să aflăm mai multe despre aceste locuri cu o mare însemnătate istorică, dar recunosc că m-am bucurat tare mult să văd marea, mereu mă încântă sunetul valurilor și mai ales să-mi văd băiețelul fugind pe nisip. A fost fascinant când mă gândeam că „vis-a-vis” este Anglia. Poate data viitoare fugim și până la vecinii britanici, mai ales că există trenuri care te duc în doar două ore și un pic până la Londra.
Paris, mon amour
Dacă până acum am prezentat puțin mai detașat obiectivele, aici lucrurile devin mult mai personale. Cei care mă cunosc știu că Parisul este obsesia mea nevinovată, că toată viața mi-am dorit să îl văd și am reușit abia la 29 de ani datorită unui șir fericit de coincidențe, deoarece nu era deloc planificat. Cu toate acestea, în orice vis frumos poate apărea și câte un coșmar, iar din păcate am făcut cunoștință cu hoții din Paris, despre care citisem, știam, credeam că mă pregătisem suficient, însă exact când m-am relaxat atunci m-au prins la colț. În metroul care a plecat din stația Franklin D. Roosevelt de pe Champs Elysees am rămas fără portofel, fără acte, fără bani. Norocul meu uriaș a fost ca 1. nu eram singură și 2. nu mi-au furat și telefonul, nu prezenta probabil interes pentru ei, iar de acolo am putut să-mi blochez cardul și am avut o fotografie cu buletinul, cu ajutorul căreia am mers la consulat și am obținut un act care m-a ajutat să ies din țară și să merg acasă. Colac peste pupăză, am avut parte atunci și de protestele Vestelor Galbene, care erau destul de violente, multe magazine fiind sparte.
Cinci ani mai târziu, amintirile mele legate de Paris au rămas frumoase, în ciuda hoților care sunt LA TOT PASUL și care NU arată a hoți! Sunt oameni imbrăcați foarte scump, eleganți, grupuri de fete foarte tinere, bine îmbrăcate, sau copii extrem de rapizi. Nu ies cu nimic în evidență, sunt profesioniști, din asta trăiesc și sunt antrenați. Acum știam la ce să mă aștept și m-am pregătit în consecință. Am avut la noi strictul necesar, doar copii de pe acte, o sumă de bani cash necesară pentru ziua respectivă, iar telefonul a fost ținut la gât, într-o husă cu șnur. Eu am avut extra un fel de cârlig la poșetă cu care am prins fermoarele, iar soțul o borseta micuță și subțire, sub haine. Deci, practic ne-am luat toate măsurile de precauție.
Surpriza, extrem de plăcută pentru mine, a fost să revăd un Paris însorit, superb, curat și relativ liniștit, față de cum mi-l aminteam. Nu ne-a agasat nimeni, nu ne-a abordat aproape nimeni, nu s-a împins nimeni în noi să ne vândă ceva, ca mai apoi din spate altul să ne fure… Au fost doar doi fotografi cu bun simț care ne-au întrebat discret dacă dorim fotografii la Turnul Eiffel, ATÂT! Nici măcar vânzătorii ambulanți de suveniruri nu ne-au băgat în seamă. Poate că ori am avut noi noroc, deoarece fiind Rusaliile Catolice era o zi mai liniștită, sau autoritățile s-au ocupat serios de siguranță, deoarece Parisul de pregătește pentru Jocurile Olimpice din iulie 2024, un eveniment grandios, de o importanță globală. Din această cauza totuși, ideea unei călătorii în iunie, dar mai ales iulie și august, nu e foarte bună dacă doriți să evitați aglomerația. Sunt așteptați peste 10 milioane de turiști cu ocazia Jocurilor, prețurile la servicii se vor tripla sau și mai rău, unele deja au crescut, hotelurile vor fi pline și scumpe, iar traficul va fi complet dat peste cap. Deja se construiește masiv în Paris, se înalță tribune și arene, așadar poate e mai bine de așteptat până prin septembrie pentru o vizită mai liniștită. Jocurile Olimpice vor avea loc în perioada 26 iulie – 11 august, dar pregătirile vor fi în toi cu câteva săptămâni înainte.
În Franța momentan este în vigoare o alertă teroristă de nivel maxim, care poate speria turiștii. Este important de menționat că acest lucru s-a întâmplat din cauza atentatului terorist de la o sală de concerte din Moscova, în urma căruia au murit peste 100 de persoane. Într-adevăr, și Franța a avut de furcă cu astfel de evenimente nefericite, însă nu s-au întâmplat recent, iar noi ca turiști ne-am simțit în siguranță, inclusiv la Paris. Există poliție și militari înarmați care patrulează pe străzi, mai ales în preajma obiectivelor turistice. DAR, este important să fiți la curent cu ultimele știri, să fiți atenți în jurul vostru, să nu vă apropiați de zonele marcate de poliție și în general să fiți precauți în caz de orice. Noi am urmărit știrile până în ultima zi de dinaintea plecării spre Franța.
Și acum, despre lucruri pozitive. Revederea mea cu Parisul a fost ca revederea cu un prieten drag, cu care trebuia să mă împac. Și ne-a primit cum a putut mai frumos, cu soare, cu oameni veseli, primitori, cu un Trocadero mai puțin aglomerat decât mai așteptam. Planurile pentru ziua la Paris nu erau prea mari, fiind cu noi și un piticuț de doi ani, prea puțin impresionat de Turnul Eiffel. Ținând cont că la cealaltă vizită am cam bifat toate obiectivele turistice, acum am vrut doar să mă bucur, atât era de bifat. Ne-am plimbat pe malul Senei pe 24 de grade, deși anunțaseră cod galben de furtuni, am văzut monumentul în memoria Prințesei Diana, lângă tunelul unde a avut loc tragedia din 1997, ne-am pierdut pe străduțe liniște, majoritatea magazinelor fiind închise, iar din greșeală am ajuns chiar pe Champs Elysees, unde am profitat eu rapid să caut câteva suveniruri, deși în mod normal această mega stradă de shopping nu ar fi fost prima mea opțiune pentru așa ceva, dar în Lunea Rusaliilor aici măcar am găsit totul deschis.
Chiar dacă a fost scurtă vizita, am profitat de fiecare moment, de fiecare colțișor, de fiecare balcon din fier forjat, de cafenelele cu copertine roșii, de faptul că am reușit să zăresc în depărtare turnurile de la Notre Dame, Arcul de Triumf, Domul Invalizilor, precum și superba Sacre Coeur, aflată pe un deal în cel mai frumos cartier din Paris, Montmartre, iar la plecare am trecut prin La Defense, cartierul modern cu zgârie nori. Pentru mine a fost mai mult decât puteam să cer, ținând cont că eram pe fugă, cu avertismente de furtuni, cu un copilaș nerăbdător, a fost … perfect. Este locul unde mă simt ca acasă și pe care l-aș revedea an de an și nu m-aș sătura.
Așadar, cam asta a fost scurta noastră aventură franțuzească, de care ne vom aminti mereu cu drag și pe care vrem s-o repetăm!
